Un lucru devine serios atunci când îți lipsește. Fie că vorbim de iubire sau bani, de sănătate sau influență. Adică despre putere, mai pe scurt. "Tu o să te măriți din dragoste... pentru bani", obișnuiam să le ironizez pe unele care vânau doar note și nu dobândirea unor aptitudini profesionale sau atitudini utile în viața cetății. Așa e cu banii și cu dragostea, oricât ar părea de stranie ideea. Mie, de pildă, mi-a stârnit atenția zilele trecute o tipă brunetă care citea o carte de Aurora Liiceanu - nu știu dacă de psihologie sau despre istoria Bucureștiului -, căci am văzut doar numele autoarei, dar dacă pentru majoritatea oamenilor există indicatori ai atracției obișnuiți - fac aici numai câteva observații antropologice din călătoriile mele -, precum înălțimea sau bustul, pe mine mă poate da pe spate o tipă cu o carte în mână sau care nu și-a pierdut spontaneitatea. E și asta o fixație de-a mea, știu - când observ o tipă cu ochelari de vedere mi se aprind beculețele. Asta probabil a și făcut să mă îndrăgostesc în facultate de cineva care mi-a lăsat urme adânci în minte și în suflet, așa cum victima devine dependentă de agresor în eternul binom. Ca și când existența întreagă ne-ar îndemna spre animalic și brutal, însă noi preferăm etericul, translucidul. "Te îndrăgostești prea ușor de grupuri statuare", mi-a spus odată sora mea cea mare și nu se înșela. De grupuri statuare, de silfide și efemeride, adaug. Ca și cum aș vrea să eludez gravitația, așa cum fac marinarii sau piloții aerului. Poate că de aceea iubesc înotul, îmi dă senzația decorporalizării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu