Asta îl întreba Ilie pe Niculae la sfârșitul primului volum din Moromeții: unde mergem noi? Așa încep și eu, mirându-mă că până și la radio gusturile sunt date peste cap: melodiile cele mai bune și opiniile cele mai personale sau lipsite de clișee le ascult pe la Itsy Bitsy, la Radio Sky sau la Radio Dobrogea, nu e ciudat? Oricum la televizor mă uit din ce în ce mai rar, iar presa scrisă și mediul online mi se par singurele încă pe baricade pentru ce înseamnă (mass/social) media de calitate. Dar posturile de radio așa-zis en vogue sunt de un kitsch care mă sperie. Și mă sperie pentru că ele - fiind structuri piramidale unilaterale, verticale, aflate în interacțiune cu structurile de tip rețea, orizontale - sunt cumva indicatorul gustului unui public adolescentin din ce în ce mai puțin cizelat, dacă nu îi (de)formează chiar ele gusturile, iar schelălăituri precum vara, verișoara mea sau mă-ntorc la tine iar și iar sunt în legătură directă cu rata de promovare a Bacalaureatului sau cu rezultatele pe care le obține stânga politică la vot de mai mulți ani încoace. Dacă ajung să o ascult pe o tipă ca Luiza Ionescu de la Itsy Bitsy, pe Florin Munteanu de la Radio Sky, sau chiar să mă facă atent părintele Tănăsescu la Radio Dobrogea și aceștia să mi se pară mult mai interesanți decât crainicii al căror nume nu-l rețin de la posturile mari, ca și melodiile difuzate acolo, înseamnă că ori fac eu tot mai multe pretenții, ori calitatea muzicii și a oamenilor de radio de la noi a scăzut vertiginos în ultima vreme. Și nu poți să stai numai pe Youtube, că poate mai faci și altceva între timp: admiri o fată frumoasă pe stradă, citești o carte sau ziarul pe șezlong, etc. Adică vreau și eu să mă facă un post de radio să stau treaz duminica până la ora 2 a.m. ca să mai ascult o emisiune cum făcea pe vremuri Andrei Gheorghe, unde ascultam transportat Def Leppard sau Manowar și desenam ce-mi trecea mie prin cap atunci. Dar așa? Combinațiile muzicale din zilele noastre te trimit cu gândul mai degrabă la incantațiile africane sau la șamanism decât la muzica secolului XXI dintr-o țară europeană. Maneaua s-a strecurat în versurile proaste și agramate din melodiile aflate la modă acum, iar marea problemă e că se inversează relația cauză-efect: nu se știe cine dă și cine primește. Principiul acesta e bun atunci când cei care se influențează vin cu lucruri de calitate, așa cum și Noica spunea că o școală e proastă dacă profesorul nu învață la rându-i ceva de la elevi, dar să te cobori tu ca om de radio - format într-un mediu de calitate - la chițăiturile dizarmonice, sintetizate, ori cu litere accentuate agramat în cuvinte, care sună ca dedicațiile maneliste cu ecou de la nunțile mafioţilor - din producțiile muzicale de azi, nu cred că le face într-adevăr cinste celor care te-au format. Plus că îi forțezi și pe alți oameni de radio să-și plafoneze publicul din cauza ta, pentru că ai deja rating și faci parte dintr-un trust media cu politici bizare.
În fine, mie mi se pare o prostie ideea că "nu trebuie discutate gusturile". Ba cred că trebuie discutate chiar foarte serios, mai ales că multe sunt în esența lor discutabile și condamnă la izolare oamenii bine pregătiți din mass-media. O fi mai comod să ai publicul-țintă ușor de manevrat, dar asta te descalifică și pe tine ca lipsit de imaginație sau gust. Adică de personalitate.
Azi a fost o zi de plajă excelentă, chit că am luat primele două înghițituri de apă din această vară din cauza valurilor. Însă a meritat și m-am grăbit oricum la o terasă să-mi îmblânzesc papilele gustative apoi, savurându-mi cocktail-ul cu gheață într-o cantitate moderată, desigur, astfel încât să nu-i scadă calitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu