Aseară mi-am aruncat privirea pe un post de televiziune așa-zis de știri. De fapt, postul cel mai tabloid cu putință din această industrie. Pe o bordură, la marginea șoselei, un personaj stătea cu o portavoce și-și striga nemulțumirea. O imagine obișnuită pentru orice stat democratic, ai spune, dar ce m-a intrigat cel mai tare a fost încercarea de manipulare din titlu și care înlocuia cuvântul protestatar cu protestant. Era o greșeală intenționată cu scopul de a induce o imagine negativă - de singularitate - cu privire la protestanți, știut fiind faptul că primarul Sibiului, Klaus Iohannis - contracandidatul lui Victor Ponta la prezidențiale - este creștin de confesiune protestantă. Probabil că unii sunt la stadiul de amibă neștiind că religiile monoteiste sunt patru - creștinism, iudaism, islamism și budism (aceasta e o combinație de filosofie cu religie), iar creștinismul are patru confesiuni - catolicism, ortodoxism, protestantism și anglicanism. Fiecare cu tot felul de ramificații, dar cele mai prospere, mai civilizate, mai democratice și mai capitaliste sunt țările creștine majoritar protestante (ideea lui Max Weber), care - întâmplător sau nu sunt și monarhii constituționale (țările nordice, Marea Britanie cu biserica anglicana și Germania, deși aceasta e cu forma de guvernamant republicana). Eu sunt ortodox și tot pe Iohannis îl votez, pentru că a realizat ceva până acum pentru o comunitate și îmi place modul cum știe să-și facă datoria cu seriozitate și hotărâre. Nu îmi fac iluzii cu privire la publicul acelei televiziuni, pentru că e suficient să observi gusturile muzicale pe care le au vecinii tăi ca să-ți dai seama ce idei sau preocupări le populează mințile. Bine că totuși nu ei conduc lumea, deși sunt destul de mulți și reprezentanții lor știu exact câtă ignoranță și sărăcie să le furnizeze pentru a-și prelungi mandatele. Numai comuniștii au răsturnat lumea cu susul în jos crezând că pot opri tendința firească a ființei umane spre înălțimi. Iată ce spunea Gustav le Bon acum un secol și ceva despre tendințele socialiste și egalitariste (care au dus la sute de milioane de victime în lagărul sovietic - cifre mult mai grave decât crimele naziste, dar pentru că s-au produs după Cortina de Fier și în 50 de ani, în vreme ce monstruozitatea hitleristă s-a desfășurat numai în 12 ani și pe față cum s-ar zice - opinia publică a fost mult mai reactivă; desigur, dacă ar fi avut la dispoziție tot 50 de ani și național-socialismul producea la fel de multe victime sau chiar mai multe - altă aberație în termeni și asta: național-socialismul, ca și comunismul național ceaușist nu pot fi concepute nici măcar ca doctrine, dar să mai fie și realizate; pentru cine înțelege istoria ideilor acestea sunt un fel de struțo-cămile ideologice, ca personajul jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop din basmul Aleodor Împărat de Petre Ispirescu): Gustav le Bon avea convingerea că o societate cum este cea europeană poate rezista și-și poate păstra preeminența culturală și civilizațională în lume doar datorită elitelor sale instruite (și monarhiei constituționale aș adăuga eu - asta dacă nu poate avea un rege-filosof ca în Republica lui Platon, altfel n-ai vrea să te conducă vecinul tău manelist format la C. A. P.-ul Ștefan Gheorgiu pe vremea lui Ceașcă-de-cafea-cu-năut-și-nechezol... de la nechezatul calului, desigur!):
Civilizația unui popor se sprijină pe un mic număr de idei fundamentale. Din aceste idei de căpătâi derivă toate instituțiile sale, literatura și artele. Ideile acestea se formează foarte lent și dispar la fel de lent. Devenite, în timp și pentru multă vreme evidente pentru oamenii instruiți, aceste idei rămân totuși pentru mulțime adevăruri indiscutabile care își continuă existența în sânul maselor unei națiuni. ("Legile psihologice ale evoluției popoarelor")
Titlul postării mele vine de la scriitoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann, care în Spirala tăcerii. Opinia publică - învelișul nostru social cercetează sociologic mecanismele influenței în societate prin mass-media și fenomenul cunoscut ca dezirabilitate socială, adică reținerea firească a individului de a-și exprima opinia în contexte în care majoritatea exprimă altceva. Eu sper mereu că oamenii care gândesc lucid se înmulțesc, dar ce văd lângă noi în Ucraina sau peste oceanul Atlantic nu-mi place: rușii își fac de cap în timp ce americanii se ciorovăiesc în orașul Ferguson, Puff Daddy instigă la circ rasist împotriva albilor: "Obama - for real - get on a plane. These are your people", declara el zilele trecute, uitând că sunt o națiune și că albii ocupă numai 20% din populația planetei, adică mai puțin de 25% cât reprezintă populația de culoare din SUA, sau că albinoșii din Africa sunt sacrificați ritualic de vrăjitorii locali; Jason Derulo provoacă și el prin Talk Dirty, Kevin Spacey îl parodiază; Nicki Minaj face pe anaconda, Iggy Azalea face nazal parodie :)); același Derulo vine apoi cu Wiggle și provoacă iar, Taylor Swift îi răspunde zilele trecute cu Shake it off ... ce mai, zici că lupta de rasă și lupta de clasă acum s-au luat la întrecere mai abitir ca oricând care e mai înfierbântată. Probabil că au nevoie toți de Ice Bucket Challenge pentru a se potoli.
Totuși, eu sunt optimist și cred că pe viitor va fi din ce în ce mai greu să manipulezi mulțimile datorită interacțiunii mass-media cu blogurile și cu rețelele de socializare. Opiniile critice vor fi tot mai numeroase și se va restabili un echilibru în opinia publică, pentru că mijloacele de comunicare și de informare în masă vor fi tot mai numeroase și mai avizate. Asta dacă nu ne prostim de tot. Antidotul e mereu același - lectura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu