Peste drum era o cafenea, Millenium. Evitam să intru, pentru că vedeam întruna fețe tuciurii cu priviri reptiliene și cu rânjete știrbe de felină adunate ciopor acolo, deși locul mă atrăgea. Mai mult de curiozitate, așa cum a fost cu terasa Crema din Mamaia, care mi-a displăcut. Totuși, pe la Millenium am fost de vreo două ori - o dată cu Octavian și Adela, iar altă dată cu Ștefan și Luminița. Eu încercam să îi fac să se simtă bine la mine în cartier, ei încercau să nu se simtă dezgustați de tovarășii grețoși care vizitau localul. Mândra mea de pe atunci era în extaz, lungindu-se lasciv pe canapelele roșiatice sub privirile aligatorilor pesediști puturoși din oraș. N-am spus niciodată nimic despre toate acestea. Mi se părea decent să tac și să nu întinez eu cu vreo remarcă acele momente de relaxare. Adică nu era ca și cum aș fi gigiulit-o pe Diana în mare sau prin boscheții din port. Era un spațiu public și decent. Dar tot grețos. Acum nu mai e. Nu mai e cafenea, ci un restaurant: The King Nando (update, 06 Aprilie 2015: aseară se auzeau manele urlând acolo, deşi strada era liniştită şi doar câţiva trecători se avântaseră în noapte, printre care o tipă dezorientată cu aspect de prostituată în căutare de clienţi care îmi dădea târcoale în preajma trecerii de pietoni - din păcate pentru ea, nu apelez la prostituate, prefer o relaţie stabilă de lungă durată cu o femeie sau singurătatea), alături de măcelăria Izocon Călărași și vizavi de o cârciumă. Iar la intersecție, pe colțul din stânga, un magazin de haine, Look Star.
M-am gândit eu într-o zi că expresia "păcat originar" nu e doar una biblică și cu referire la protopărinți, dar că a fost folosită și de comuniști când își selectau cadrele de partid în funcție de originea sănătoasă, de natura proletară sau țărănească a părinților. O fi fost același lucru ca și practica eugeniei la spartanii antici sau la naziști mai târziu? Apropo, ați observat cât de mult limbajul nostru e de factură dramaturgică? Zici că totul e o piesă de teatru, o matrice făcută să întrețină iluzia și consumul, sau poate o hologramă a producției, cine știe? Altfel nu îți explici termeni precum actori politici, scena crimei, deznodământul situației, joc și discurs (termenii pot fi simpli sau compuși... asta pentru cei neavizați), etc. Lunile trecute m-a mirat un personaj de la țară, undeva prin vest: odată intraseră hoâii și îi furaseră din casă, iar de atunci privea lumea numai pe furiș... iar eu am văzut de pe drum numai perdeaua mișcându-se când am aruncat o privire într-acolo. Câtă fascinație au asupra minților personajele bizare, nu?
Sfatul cel mai comun: depășește-ți condiția! A, dar voi înțelegeți rostul într-o democrație capitalistă, civilizată al unor afaceri precum: second hand, reparații telefonie mobilă, cazino, amanet sau pariuri sportive? Pentru mine toate acestea sunt semnele unui capitalism de lumea a treia. Iar dacă gusturile nu se discută, mirosurile trebuie discutate neapărat. Glorie pluralismului și diversității. Dar toate acestea sunt lucruri care ne depășesc pentru că țin de geopolitică și de războaiele comerciale.
Și tot legat de simțuri, de sunete astă dată: iată locul unde aproape că ți-e rușine să intervii în dialogul purtat de natură cu ea însăși...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu