Când eram student prin anul II la Filosofie în Iași m-am apucat să citesc articolele proletcultiste ale ideologilor comunismului și trăiam stări contradictorii de stupefacție amestecată cu râs nebun. Un poet de sistem cu pseudonimul comun Alexandru Toma (și care prin naștere se numea Solomon Moscovici, ce ironie a destinului!), transformase pesimista Glossă eminesciană de factură schopenhaueriană într-un poem activist cu versuri proletar-mobilizatoare de miner. Idealismul și romantismul german erau schingiuite acolo pentru a căpăta o formă cât mai realist-socialistă. În locul versului Tu rămâi la toate rece, respectivul îndemna la lupta cea mare, la International(ă) și la om cu (r)om să ne unim. Credeam că aiurelile astea s-au încheiat în decembrie 1989, dar azi dimineață am dat pe Facebook peste un text postat pe o pagină unde sunt abonat pentru că prezintă de obicei peisaje montane din țară pe care le-am vizitat sau nu: discursul era complet delirant, antieuropean și anticapitalist, un fel de interpretare bolșevică a istoriei de un conservatorism ca pânzele de păianjen din debaraua cuiva care n-a înțeles că țara se dezvoltă dacă mai schimbi hainele din când în când sau cumperi de la magazinul din colț și de la supermarket alt borcan de gem decât cel care îți face în coteț mucegai. Citez exact textul din pagina afișată azi de Christian Adventure - albumul DACII:
Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm
cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem
împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi
istorică, spirituală, de identitate. Astăzi în România a devenit
periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este
admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault,
Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate”
de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre
daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am
fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem
preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi
acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi
atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai
bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi
mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele
imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt
fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până
la urmă pe “marii civilizatori”.
De la o vreme trăiesc un sentiment de neapartenență la specia noastră, dar el cred că e universal, ca o confirmare a teoriei lui Neagu Djuvara, pe care o pomenește în Amintiri din pribegie, despre avântul elementelor periferice și retragerea elementelor centrale, însă fără vârsta de aur a marxiștilor. Mie a început să nu-mi mai placă această critică a vestului și nostalgia comunistă a originilor universului prin locurile noastre, pentru că e contraproductivă și are iz cam rusesc: să crezi că te poți dezvolta ca națiune fără colaborare cu Statele Unite și Europa occidentală, fără spirit antreprenorial și dinamism e din start un eșec ideologic. Ăștia parcă vor să reînvie prin toate miturile URSS-ul și comunismul național ceaușist (altă contradicție în termeni, comunismul fiind internaționalist prin doctrină și ateu).
În fine, cred că adevărata provocare o reprezintă alegerea unei paradigme de care mai degrabă ne temem: ne temem să fim deschiși la comunicarea cu o latinitate pe care chiar popoarele nord-atlantice o prețuiesc iar limba noastră o reclamă prin fondul său principal de cuvinte. Și cât de multe lucruri se schimbă în atitudini, gândire prin cuvinte...
A, dar încă ceva: o rog și eu pe maman azi dimineață, pentru prima dată în viață - că și-așa fac aproape totul de unul singur de când mă știu - să-mi cumpere de la un chioșc de ziare Dilema, Kamikaze sau Cațavencii și-mi răspunde la telefon că n-a găsit (sanchi, le-ar fi dus pe toate pe litoral), dar că mi-a luat Click. Probabil că le retrag de la vânzare pesediștii de aici de la conducere ca să nu se trezească turmele ușor de condus, doar au toate afacerile cumpărate, dar zi și tu dacă nu au creierele spălate pensionarii ăștia telespectatori ai televiziunilor comuniștilor, învățați cu pungi de zahăr și găleți electorale. Se pare că am în oraș o lume sovietică stahanovisto-comsomolistă pe care nu o pricep și nici nu vreau. 50 de ani au fost suficienți pentru cei încă 25 atât de ușor de parcurs în ale manipulării. Și-acum iată-ne cu prezentul nostru continuu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu