Totul în viață este discurs și presupune influențare: de la zâmbetul adresat vânzătoarei care te avertizează cu simpatie că fleica pe care ai pus ochii e cam veche, oferindu-se apoi să-ți dea ceva mai bun, până la iubita pe care numai șarlatanii o pot convinge cu argumente de genul "mărită-te cu mine, altfel mă sinucid!". Cu toate acestea, viața chiar ne învață că nu logica ne conduce (desigur, excepție fac regulile rutiere, disciplina în construcții etc); dimpotrivă, reacțiile psihologice ne determină acțiunile. Spuneam odată că trăim într-o lume a discursului dublată de o lume a acțiunii, iar asta pentru că de obicei discursul justifică faptele. Pentru suferințe sufletești însă, precum despărțiri și trădări, minciuni și uitări, oamenii au nevoie de un balsam cât de cât logic, altfel n-ar mai adormi împăcați la sfârșitul zilei că li s-a făcut dreptate la nivel discursiv printr-o justificare cât de cât rațională. Nu tratez aici teme ca minciuna sau rațiunea, pentru că regresăm la infinit, consider că toți știm ce înseamnă să fii rațional sau să minți.
Convingerile se formează cel mai greu și sunt rezistente la orice
argument: ideologiile, religiile, atașamentele familiale, patriotice,
iubirile adolescentine etc sunt încărcate de o puternică energie
afectivă. Opiniile ni le mai schimbăm - nu mă doare sufletul să accept
că mama vecinei de la etajul I e la fel de prietenoasă ca și fata ei,
deși eu aveam părerea că e o scorpie care se uită numai urât la oameni
-, dar de convingerile oamenilor ne atingem cu greu. Iată însă câteva
erori de logică ce sunt legate de latura noastră afectivă, psihologică
și care pornesc de la idei nerelevante sau pe lângă subiect:
1. Să ataci persoana și nu ideea susținută (cineva nu are
dreptate pentru că are nasul mare sau poartă ochelari, poartă plete sau
chelie; astfel se deplasează atenția de la subiect către persoană)
2. Să te folosești de ignoranța cuiva sau de imposibilitatea demonstrării unui enunț (dacă
nu a dovedit nimeni că nu există fantome, viață pe Marte sau
extratereștri, atunci acestea există; viceversa e la fel de valabilă, se
poate răspunde)
3. Să apelezi la o autoritate când nu ai argumente pentru o idee ("am
văzut eu la tv", "așa spune profesorul cutare"); ea înseamnă altceva
decât a-ți însoți argumentele cu citate, pentru că anumite formule au
fost mai bine găsite de alții decât le-ai găsit tu, așa că le poți
aminti. De ex, citez: Dacă privim problema cu mai multă atenție, vom
descoperi că n-a existat niciun crez care să rămână întotdeauna același;
totuși, schimbarea e atât de lentă încât nu poate fi percepută într-o
viață de om, așa încât convingerea individuală rămâne bine fixată.
Astfel, probabil că pentru marea masă a umanității nu există o metodă
mai bună decât aceasta (a autorității n.n.) - Charles Sanders Peirce - "Convingeri și idei".
4. Să apelezi la mulțime (Toți poartă teniși Converse, tu de ce
nu porți? Toată lumea urăște bogații și blondele cu ochii albaștri, tu
de ce nu? Dacă mulțimea e manipulată, asta nu te obligă pe tine să faci
la fel sau să taci: să vrei să fii un bogat onest pentru că vii cu ceva nou
nu e un păcat, ci dovada spiritului antreprenorial și ura față de bogăție nu e decât un reflex comunistoid,
iar unele blonde chiar sunt superbe, așa cum sunt Octavia Geamănu sau
Irina Petraru, deși aceasta are ochii căprui; sunt gusturile mele și e
părerea mea!)
5. Să apelezi la milă ("trebuie să mă lași la discotecă, altfel
colegii râd de mine!". Răspunsul ar fi: "te duci la discotecă de plăcere și pentru că
așa vrei tu, nu de gura lumii, altfel stai acasă și îți faci tema de
vacanță!")
6. Să apelezi la teamă și amenințări când nu ai argumente ("Dacă nu faci ce ți s-a cerut, nu poți solicita o mărire de salariu")
Acestea nu sunt decât câteva erori, dar imaginația unora e destul de bolnavă
ca să le diversifice și să inventeze mereu sofisme pentru a
te convinge să faci un lucru sau altul. De greșelile fără intenție,
paralogisme, nu m-am ocupat aici, pentru că ele sunt considerate
întâmplătoare în logică. Eu așa le cred. Totuși, psihanaliza le consideră
și pe acestea intenționate (unii consideră chiar psihanaliza o formă
ideologică a discursului și de manipulare), așa cum e cazul actelor
ratate: când stă agățată iubita de gâtul tău și îți spune cheaună după
un sărut languros: "cât de frumos a fost, Radu!"..., iar pe tine te
cheamă Gigel sau Alexandru etc., asta nu poate fi o eroare intenționată, ci un lapsus.
Totuși, ce bine ar fi dacă ar acționa lumea ceva mai atent și mai
logic. Logica, știința gândirii corecte, așa cum o definea și Aristotel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu