Furtul, consideră unii, a fost constanta care a însoțit schimbarea ideologiei sistemului capitalist cu cel comunist în România prin falsificarea alegerilor din 1946, apoi tot prin furt s-a produs trecerea la capitalism odată cu prăbușirea Cortinei de Fier sovietice și a Zidului Berlinului în 1989. Fiecare sistem vine cu propriul status quo juridic, dar glisarea dintre cele două nu se putea face la noi pe căi pașnice și cu respectarea punctului 8 de la Timișoara, civilizat? Altfel spus, după ce că statul comunist le-a confiscat proprietățile oamenilor întreprinzători și elitelor intelectuale după cel de-al II-lea Război Mondial, știind că Occidentul are nostalgii marxiste - mai ales în spațiul francofon -, reprezentanții nomenclaturii din următorii 50 de ani ai dictaturii marxiste au confiscat și revoluția română din decembrie 1989. Doar așa se poate justifica violența represiunii de atunci (eu abia dacă împlinisem 10 ani - eram în clasa a V-a), unică în estul Europei, pentru conservarea puterii elitei comuniste ce stăpânea societatea până în ultimul cătun. Huiduit în plină stradă, unul dintre liderii comuniști ai vremii - Silviu Brucan - sfătuia în zeflemea prin intermediul ziariștilor protestatarii de atunci să meargă să mănânce o friptură bună, căci "poți vorbi cu niște oameni care n-au mâncat?". Se referea, desigur, la trecerea necesară pentru ideologi a lumii prin perioade ciclice de producție și consum, la o înțelegere tacită Vest-Est și Occident-Orient pentru înfometarea și apoi îmbuibarea populațiilor proprii. Ca și cum toți am fi pui crescuți în incubatoare și pregătiți apoi de sacrificiu. Și totuși, în stradă nu se striga în 1989 după mâncare, ci după libertate. Libertatea unei revoluții pe care tinerii simțeau că le-o furase cel de-al doilea eșalon din rândul comuniștilor. Acum România e condusă de cel de-al treilea val securisto-comunist, legat puternic prin afaceri și nepotism de sistemul bugetar, val disperat să-și conserve proprietățile furate de la stat prin privatizări frauduloase, pile, cunoștințe și relații. Modelul de blândețe ipocrită pe care îl urmează acum Ponta (pe care l-am văzut în urmă cu 15 ani în tabără la Năvodari, când era împreună cu Daciana la niște chefuri tinerești ale TSD de pomină pe atunci, deci era pregătit de pe vremuri de aparatul propagandistic să preia conducerea - bine că am fidelă memoria! :) și de care m-am lămurit deja, e același cu al mai versatului Iliescu, obișnuit să zâmbească și să mângâie pe cap babele, iar acoliții săi din sistemul pe care îl întrețin tot ei să le poată băga mâna în traistă - pentru că sunt mai multe babe decât tineri de prostit în alegeri, evident - și să se legitimeze apoi prin voturi cumpărate cu găleți și vorzâmbete ca(ba)line. Cer scuze cititoarelor de pe aici - bărbații îmi înțeleg oricum furia - pentru insensibilitate de care dau dovadă, însă eu am să-l votez pe Iohannis și voi merge până în pânzele albe cu ideea că reformele adevărate sunt realizate numai având spiritul nemțesc pe care îl avea odată Carol I - și care, apropo, a reușit să facă școli, spitale sau biserici în toate comunele țării. Cine cedează tentației sensibilității bleg-oase și se mai lasă vrăjit de comuniști cu toată liota lor de artiști (doar campaniile se fac a-lături de... artiști plătiți, jurnaliști afiliați, ori șatrele cuminți din Las Fierbinți, etc) își merită soarta. Sper numai să își declare sursa de inspirație acești artiști trecători, altfel s-ar putea trezi acuzați și ei de plagiat. Fără text oricum sunt pierduți... în context.
Schimbările revoluționare din științe au loc, spunea epistemologul englez Thomas Kuhn, atunci când se produce o schimbare de gestalt, de perspectivă, de privire asupra lucrurilor. Altfel, în interiorul științei normale se desfășoară proiecte și programe de cercetare obișnuite, coerente cu sistemul științific respectiv. Trecerea la o altă paradigmă științifică e însoțită de schimbarea privirii și gândirii asupra unei probleme iritante. Or, pentru rezolvarea acelei problemei persistente, dacă ea nu poate fi redusă la datele cunoscute și abordată cu instrumentele familiare, atunci se produce schimbarea de gestalt anunțată - de percepție, de perspectivă -, lumea însăși începând să fie privită altfel de către întreaga comunitate științifică. Unii reușesc să facă asta mai repede, ce-i drept, alții ma târziu sau chiar deloc.
Așa se desfășoară lucrurile în științe, mi-am spus, dar numai pentru că savanții au totuși fair-play, o sportivitate nobilă și constructivă. Nu la fel s-au derulat lucrurile în politica noastră de până acum, dar cum schimbările științifice se produc și sunt conștientizate după mai mulți ani, poate că și la noi se produce o astfel de schimbare în mentalitate după un sfert de secol, iar instituții ca DNA și ANI s-ar putea să aibă rolul cel mai important, dacă și-l îndeplinesc în corespondență cu sistemul juridic la care am aderat cu toții în 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu